Kaufschwitz
Complexul Kaufland din Bacau si-a deschis azi, la ora 12.00, portile. Circa o suta de oameni s-au 
inghiontit, impingand la carucioare, fie “ai mai primii” in magazin (mult mai putini decat am vazut la toate lansarile anterioare de super si hipermarket-uri din oras).
Razvan “Contrasens” Bibire s-a pus pe facut poze cu noul lui Nikon si s-a trezit cu un tip de la “securitate” langa el. A fost invitat, nu tocmai elegant, sa discute cu seful complexului, care, insa, nu a avut de spus decat ca fotografiatul e interzis si ca aprobare pentru asta da doar Bucurestiul. Si-a tacut, ca tot Bucurestiul ii poate da voie sa vorbeasca. Ce-a fost fain in toata povestea asta e ca subsemnatul, aflat langa Razvan, facea poze la greu cu telefonul mobil si nimeni nu l-a deranjat. Logica o cunosc doar organizatorii evenimentului.
Cumparatorii care ieseau din magazin primeau cate un trandafir rosu. Am privit scena cu imbulzeala de la grill-ul din parcarea Kaufland, unde am mancat niste mici buni si un carnat cu nume nemtesc. De remarcat este gardul oribil de la Kaufland, facut din scanduri negeluite prinse cu suruburi. Deasupra, troneaza sarma ghimpata inestetica, ca in lagarele naziste din Europa de acum 60 de ani. Cam nashpa imaginea care mi-a venit in minte privindu-le.
UPDATE: E ora 17.45, am terminat treaba la serviciu, asa ca ma duc, totusi, la Kaufland-ul ghimpat, ca stiu de la Piatra Neamt ca au dulciuri si condimente la preturi bune.
UPDATE LA UPDATE: M-a mancat in cur! Am vrut sa vad cum se prezinta Kaufland-ul din Bacau fata de cel din Piatra Neamt. Daca la ora 12.00, la deschidere, se inghesuiau la usi doar vreo suta de oameni, seara, lucrurile au stat cu totul altfel. Mi-a luat cam zece minute sa intru pe poarta complexului. Parcarea era full, iar soferii stateau in coloana, pa caile de acces. Un destept, mai era si Garcea pe deasupra, s-a bagat prin stanga mea, ca si cum io as fi stat locului de papagal, nu ca n-aveam unde inainta! M-am dat si io vreo juma de metru mai in fata - daca-i bal, bal sa fie! - si au inceput sa-l blitzuiasca fraier si sa-l claxonexe ai’ din spatele lui. Cu chiu, cu vai am gasit loc de parcare, am luat un carucior si am dat sa intru pe usa. Aiurea, inauntru era furnicar! N-am putut sa ma apropii de raioanele pe care le chitisem - dulciuri si condimente - ca se-ngramadeau romanii ca la pomana. Degeaba ii indrumau vanzatoarele intr-o directie, ca tot la gramada, ca oile, se duceau.
Jale nene si fun cat cuprinde, ca si asa n-aveam ce face vreo ora, pana s-o iau pe nevasta de la biznisul ei! Am luat si io un mustar, un ulei de masline, vreo doi heringi sarati si niste sosuri de la Bunica si m-am indreptat catre casa, de unde mai ciugulit un pachet de cingo. Acolo, o angajata Kaufland, amabila de amabila, m-a indrumat catre casa 17, unde nu prea era imbulzeala. Era detasata de la Kaufland-ul de la Roman si mi-a zis ca, la produsele pe care le cumparasem, trebuie sa primesc sacosa moca de la casierita.
N-a fost asa! Bashca, nu le mergeau nici cititoarele de card - halal, bre - si a trebuit sa ma scobesc prin buzunare dupa leushteni. Inainte de iesire, am dat peste un stand cu prajituri si placinte. Erau de la Corso, aratau bine, asa ca am capsat din zbor niste nuferi si niste prajituri cu cirese confiate, sa uit de raionul de dulciuri la care n-am ajuns. Nebunie nene, iar preturile nu difera de ale celorlalte hypermarket-uri din town. Cam asta ne-am impartasit, io si cu familia profesorilor Bontas, cu care m-am intalnit la iesire.
Ca sa ies, mi-a mai luat vreo cinci minute. Noroc ca dincolo de poarta era un nene politist de la Rutiera care ne dirija. Am rasuflat usurat. Aventura a durat cam un ceas si o duzina de minute, dar n-am s-o mai repet prea curand. Lumea-i nebuna!
