Poe Zice

Azi am fost cu Razvan pe la Kaufland, “sa ne descoperim latura feminina facand cumparaturi”, cum ii place lui sa spuna. Portocale ieftine, kiwi, la fel, sweetie, niste ceai verde sa mai dam burta jos, paine cu tarate, ca, zice-se, ar fi dietetica etc. E duminica si nu e foarte aglomerat, trecem si pe la raionul de carnuri, doar asa, ca sa ne convingem ca ne-am saturat de ele de sarbatori. Ajunsi la casa, ne asezam la coada si cascam ochii. Pe pereti, niste afise mari, mari de tot, te anunta ca daca gasesti in rafturi vreun produs expirat sau daca stai la rand mai mult de cinci minute si casele nu sunt toate deschise Kaufland te recompenseaza/despagubeste cu un leu. Ma uit la ceas, reflex, si vad ca e 16.53. Cand ajungem la casa, vad ca e usor trecut de five o’clock. O intreb pe domnisoara casierita de unde pot sa-mi iau leul pentru timpul irosit in plus fata de promisiunile patronatului si ma indruma catre “Informatii”. Acolo, o alta domnisoara - bruneta, obosita, dar amabila - imi asculta cererea: vreau un leu de la Kaufland, pentru ca am stat la rand 8 (opt minute) - pe bon scrie ca am platit la ora 17:01:15. Angajata vorbeste la un telefon si-mi pune pe ghiseu un leu. Vreau sa stiu unde si ce trebuie sa semnez pentru suma primita, si-mi raspunde ca nu e cazul. O intreb daca imi da banii pe cuvant, si-mi zice ca a sunat la casa. “La care dintre ele?”, incerc sa aflu, iar ea se uita mirata la mine, ca insist sa inteleg mecanismul. Cand iei o suma de la un agent economic ar trebui sa existe o forma legala in conformitate cu care o faci. Pricep ca vrea doar sa scape de mine - e o simpla angajata, nu vreun patron - imi iau leul si ma retrag. Pe drum, ma gandesc cat timp am pierdut in plus fata de cel promis de boss-ii Kaufland: vreo sase-sapte minute. Timpul e o valoare pe care nimeni nu ti-o poate rambursa. Kaufland plateste prea putin pentru timpul in plus pierdut de clienti! Chestiune de marketing.

Complexul Kaufland din Bacau si-a deschis azi, la ora 12.00, portile. Circa o suta de oameni s-au inghiontit, impingand la carucioare, fie “ai mai primii” in magazin (mult mai putini decat am vazut la toate lansarile anterioare de super si hipermarket-uri din oras).

Razvan “Contrasens” Bibire s-a pus pe facut poze cu noul lui Nikon si s-a trezit cu un tip de la “securitate” langa el. A fost invitat, nu tocmai elegant, sa discute cu seful complexului, care, insa, nu a avut de spus decat ca fotografiatul e interzis si ca aprobare pentru asta da doar Bucurestiul. Si-a tacut, ca tot Bucurestiul ii poate da voie sa vorbeasca. Ce-a fost fain in toata povestea asta e ca subsemnatul, aflat langa Razvan, facea poze la greu cu telefonul mobil si nimeni nu l-a deranjat. Logica o cunosc doar organizatorii evenimentului.

Cumparatorii care ieseau din magazin primeau cate un trandafir rosu. Am privit scena cu imbulzeala de la grill-ul din parcarea Kaufland, unde am mancat niste mici buni si un carnat cu nume nemtesc. De remarcat este gardul oribil de la Kaufland, facut din scanduri negeluite prinse cu suruburi. Deasupra, troneaza sarma ghimpata inestetica, ca in lagarele naziste din Europa de acum 60 de ani. Cam nashpa imaginea care mi-a venit in minte privindu-le.

UPDATE: E ora 17.45, am terminat treaba la serviciu, asa ca ma duc, totusi, la Kaufland-ul ghimpat, ca stiu de la Piatra Neamt ca au dulciuri si condimente la preturi bune.

UPDATE LA UPDATE: M-a mancat in cur! Am vrut sa vad cum se prezinta Kaufland-ul din Bacau fata de cel din Piatra Neamt. Daca la ora 12.00, la deschidere, se inghesuiau la usi doar vreo suta de oameni, seara, lucrurile au stat cu totul altfel. Mi-a luat cam zece minute sa intru pe poarta complexului. Parcarea era full, iar soferii stateau in coloana, pa caile de acces. Un destept, mai era si Garcea pe deasupra, s-a bagat prin stanga mea, ca si cum io as fi stat locului de papagal, nu ca n-aveam unde inainta! M-am dat si io vreo juma de metru mai in fata - daca-i bal, bal sa fie! - si au inceput sa-l blitzuiasca fraier si sa-l claxonexe ai’ din spatele lui. Cu chiu, cu vai am gasit loc de parcare, am luat un carucior si am dat sa intru pe usa. Aiurea, inauntru era furnicar! N-am putut sa ma apropii de raioanele pe care le chitisem - dulciuri si condimente - ca se-ngramadeau romanii ca la pomana. Degeaba ii indrumau vanzatoarele intr-o directie, ca tot la gramada, ca oile, se duceau.

Jale nene si fun cat cuprinde, ca si asa n-aveam ce face vreo ora, pana s-o iau pe nevasta de la biznisul ei! Am luat si io un mustar, un ulei de masline, vreo doi heringi sarati si niste sosuri de la Bunica si m-am indreptat catre casa, de unde mai ciugulit un pachet de cingo. Acolo, o angajata Kaufland, amabila de amabila, m-a indrumat catre casa 17, unde nu prea era imbulzeala. Era detasata de la Kaufland-ul de la Roman si mi-a zis ca, la produsele pe care le cumparasem, trebuie sa primesc sacosa moca de la casierita.

N-a fost asa! Bashca, nu le mergeau nici cititoarele de card - halal, bre - si a trebuit sa ma scobesc prin buzunare dupa leushteni. Inainte de iesire, am dat peste un stand cu prajituri si placinte. Erau de la Corso, aratau bine, asa ca am capsat din zbor niste nuferi si niste prajituri cu cirese confiate, sa uit de raionul de dulciuri la care n-am ajuns. Nebunie nene, iar preturile nu difera de ale celorlalte hypermarket-uri din town. Cam asta ne-am impartasit, io si cu familia profesorilor Bontas, cu care m-am intalnit la iesire.

Ca sa ies, mi-a mai luat vreo cinci minute. Noroc ca dincolo de poarta era un nene politist de la Rutiera care ne dirija. Am rasuflat usurat. Aventura a durat cam un ceas si o duzina de minute, dar n-am s-o mai repet prea curand. Lumea-i nebuna!

Ieri seara am fost cu razvan la metro. la raionul de legume congelate, vrabiile se infruptau din pungi fara probleme. iar lucratorii treceau pe langa ele tot fara probleme. mai cumparati, daca va lasa inima!
vrabia din poza e undeva la 45 de grade fata de coltul din dreapta jos al afisului cu preturi. celelate doua sau trei au zburat cand m-am apropiat sa le imortalizez.