Poe Zice

Ati vazut-o la televizor pe baba aia zbarcita pe care o carau jandarmii peste apa, pe umeri, ca pe o piesa de mobilier subreda… Pe fundal, acoperita in parte de capul ei cu ochi de un albastru sters si barbie tremuranda, se vedeau un petic dintr-un perete de chirpici naruit si un varf de gard itit din valuri.

Mai erau si copiii aia pe care parintii ii strangeau langa ei. In ochii pustanilor se putea citi ca apa Siretului a capatat, de acum, un alt inteles pentru ei. Nu mai e raul in care se zbenguiau in fundul gol, ci volbura care le-a naruit caminele si le-a aratat ca mama si tata sunt, si ei, uneori, neputinciosi.

Treceti cat puteti de repede peste imaginea tanarului care, din fata casei cu etaj, se plangea ca ajutorul de la stat, “doua bidoane cu apa minerala”, e neinsemnat. Si peste povestile adevarate despre cei care au furat lopetile jandarmilor sau stateau cu mainile-n san in timp ce acestia munceau sa le salveze bunurile. Va propun sa lasam pentru mai tarziu si judecata autoritatilor care nu au intocmit hartile de risc sau comentariile asupra celor care au construit in zone inundabile ori nu si-au asigurat locuintele. Avem timp sa fim si aspri, si cinici si mai destepti decat altii.

E un moment potrivit, cred eu, sa dam o mana de ajutor. Dupa puteri, ca sa nu saracim, dar sa o facem. Conturile si locurile unde putem contribui cu ceva pentru cei pe care i-am vazut la televizor le gasim usor. Numai sa vrem!

(Foto: “ZIARUL DE BACAU”)

Ca urmare a inundatiilor care au afectat o parte din judetul Bacau, la nivelul Episcopiei Romanului a fost constituit un comitet de urgenta, in vederea analizarii situatiei existente si a gasirii solutiilor pentru depasirea acestor momente dificile. Totodata, Biroul de Presa al Episcopiei Romanului a remis un comunicat de presa: “Ca urmare a dezastrelor provocate în judetele Neamt si Bacau, membrii Centrului Eparhial, alaturi de preotii si credinciosii Episcopiei Romanului, sint alaturi de familiile celor afectati de furia apelor, participînd cu compasiune la suferinta lor.

În acelasi timp ne rugam Bunului Dumnezeu pentru ca alte nenorociri sa nu se mai abata asupra noastra si îi îndemnam pe crestini sa nu-si piarda nadejdea în fata necazurilor, avind încredintarea, ca si în anii trecuti, ca se vor gasi resurse umane si materiale, pentru depasirea acestor grele încercari.

Din încredintarea Preasfintitului Dr. Ioachim Bacauanul, în ziua de 29 iulie, la nivelul Episcopiei Romanului, a fost constituit un comitet de urgenta, al carui presedinte a fost desemnat pr. Gherasimescu Ioan, vicar administrativ al Episcopiei Romanului. Acest comit va analiza situatia existenta si gasirea solutilor necesare ajutorarii sinistratilor.

Cunoscînd spiritul de comuniune si dragoste crestina al românilor, dovedit cu prisosinta în situatiile grele provocate de inundatiile din anii trecuti, avem nadejdea ca si de aceasta data ne vom mobiliza cu totii pentru ajutorarea semenilor nostri aflati în grele încercari în aceasta parte a Moldovei.

În acest sens, pentru ajutorarea sinistratilor din zona Bacaului si Romanului, donatiile în bani se pot depune în urmatorul cont bancar RO02RNCB0198003318260001, deschis la BCR Roman. Pentru mai multe informatii puteti suna la secretariatul Centrului Eparhial Roman: 0233744683, sau la Biroul de Presa al Episcopiei Romanului - 0234541001?, se mai arata in comunicat.

(preot Constantin GHERASIM)

Astea sunt vorbele cu care mi-a raspuns, luni seara, un bun prieten din Saucesti. Nu astepta apa la robinet, ci viitura care se apropia de gospodaria familiei sale.

Ce poti sa-i spui unui om aflat in pragul unei atare nenorociri? Unui om care stie ca nu mai are ce face, in afara de a-si lua familia si a o urca in barca pusa la dispozitie de autoritati pentru a-si transporta sotia si copiii pe “un loc mai inalt”.

Filtrate prin sticla televizorului, imaginile tragediei iti dau fiori. Disperarea oamenilor te copleseste si te simti ca un nimic. Cand vorbesti, insa, cu cineva care iti spune cum priveste luciul de apa care se apropie de el cu fiecare minut ce trece chiar esti convins ca esti un nimic in fata fortelor naturii.

Ieri dimineata, pe la zece, prietenul meu se intorsese pe insula lui, dupa ce fusese sa faca aprovizionarea. Apa minerala, adusa acasa pe un “drum” pe care apa Siretului ii ajungea pana la piept. Cu voce alba, Vasia mi-a spus ca “peisajul e ca la mare”. Are si dovada: a facut poze. Apa mai avea, totusi, putin pana la prispa lui, iar asta il facea sa spere.