Archive for ganduri. vesti

Tara de rahat, “valori” de rahat!

Am dat, nu intamplator, peste… “clipul” asta. Suntem in mare, mare cacat! Si cum singuri nu avem putirinta sa ne extragem de acolo, iar altii nu au interes sa ne vada luminati, in cacat o sa sfarsim! Brucan n-a fost profet, a fost absolut eronat: nu ne-am desteptat dupa 20 de ani, ci ne-am cretinizat Read the rest of this entry »

Suvita lui Basescu, varianta 2009

Nicolae Nemirschi, ministrul Mediului, vine cu trei formule privind taxa auto: revenirea la impunerea din iulie, o taxa in functie de cat polueaza masina sau doua taxe, una de inmatriculare si una de poluare, anuala. Pana cand Executivul va lua o hotarare, Nemirschi spune ca ar vrea sa propuna suspendarea ordonantei aflate in vigoare, pentru cateva luni. Vezi, Doamne, in acest interval, colegii de cabinet ar avea timpul necesar sa analizeze ce varianta se va aplica.

Par chiar isteti membrii noului Guvern! O lalaie Read the rest of this entry »

Ajun de Craciun, la Piatra Neamt

Ieri, am plecat din Bacau, spre Piatra Neamt, pe la 18.45 si am revenit la 23.29 (conform unui apel de pe telefonul mobil al nevestei). Am calatorit impreuna Read the rest of this entry »

Absolut exceptional!

Recomandarea mi-a fost facuta de prietenul Remus Radu. O sa ne regasim, intr-o postura sau alta, fiecare dintre noi, mai ales in partea a doua a dialogului.

Mintea vine dupa post

Un subiect de discutii prinde viata la fiecare patru ani si-i agita pe colportorii din targ, dar si pe oamenii cu minte: ce noi sefi vor fi numiti la varf, in institutiile statului? Nu conteaza ca guvernul inca nu s-a instalat, ca se apropie sarbatorile si ar trebui sa fim mai degraba linistiti, unii deja se agita si fac presupuneri. Am mai tratat subiectul asta - doar e ciclic, nu? - si m-am amuzat de pasiunea pe care o puneau cei interesati in a presupune ce schimbari se vor face.

Putinii functionari neinteresati de barfe Read the rest of this entry »

Cadou de la colegi

Nu, n-a fost ziua mea, dar titlul romanului i-a atras atentia directorului nostru, Alina Ripa. Ea a decis ca merit un cadou din partea colegilor de redactie (tre’ sa aflu ce se ascunde in spatele acestei “conspiratii”) si asa am sa ma delectez cu “Umbra lui Poe”, de Matthew Pearl. Multumesc voua si sa va devina fapta obisnuinta! ;)

P.S.: Jur ca nu stiam ca sunt atat de celebru incat sa se scrie romane despre mine si pacatele mele! ;)

Ce bine e-n conced’!

De cam multe zile n-am mai avut chef de scris si… nici acum n-am! Dar mi-am zis sa vad cum mai e cand mazgalesti vreo doua randuri, ca acus e gata si concediul. Amu, sunt la Constanta, unde am prins niste zile minunate, alaturi de fratele Ciprian, veri si prieteni. Plus o excelenta ciorba de burta, saramura de crap, ciolan cu fasole, orez cu fructe de mare, “furnici in copac” si multe alte minunatii culinare sau cu grade.

Maine ii dau talpa pana la Tulcea, unde ma asteapta doua zile de peste gatit in toate felurile, basca un aligote de Niculitel. E bine in concediu! E bine rau de tot…! :)

Si, ca tot ce-i bun, si asta se termina!

Gina Baciu a pasit pe ultimul drum

M-am intors de putin timp de la inmormantarea colegei Gina Baciu. Ultimul drum l-a facut de la capela, de la intrare, pana, undeva, in spatele cimitirului Sarata, langa gardul dinspre rasarit, sub un tei inca verde (Edy Pascal mi-a spus ca-i placea mirosul florilor de tei). Slujba a tinut-o “padre” Constantin Gherasim. A fost una frumoasa.

Au fost de fata multime de ziaristi, dar si Vasile Nistor (si sotia sa, parca), Constantin Scripat, Vasile Draganuta Read the rest of this entry »

O intrebare cu peste 5 miliarde de raspunsuri

Ne nastem si traim un anumit numar de ani. Cand sarbatorim o zi de nastere ce ne bucura sau, dupa caz, ne intristeaza? Faptul ca am mai trait un an sau gandul ca suntem cu un an mai aproape de moarte?

Suntem impregnati de ritmul Pamantului. In fapt, fiecare an din viata noastra inseamna ca am avut ocazia sa mai dam o tura in jurul Soarelui.

Aniversarea unei zile de nastere este, cred eu, comparabila cu bucuria unui alergator pe pista de atletism care constientizeaza ca a mai incheiat o tura dintre cele “n” pe care le are de parcurs. Dar, oare, la finalul cursei, aidoma atletului, vom avea sansa de a ne simti impliniti incheind-o? Unii dintre noi se “califica” pentru maraton, iar altii participa doar la curse scurte, de “viteza”.

Anii traiti nu ne spun mare lucru despre un om. Unii risipesc vieti matusalemice, in vreme ce altii schimba o lume in ani putini.

Credinta mea este ca, intotdeauna, calitatea este cea care conteaza si nimic altceva. Gandul asta imi isca o alta intrebare: ce inseamna o “viata de calitate”? Fiecare dintre noi are propriul raspuns.