Poe Zice

Nicolae Nemirschi, ministrul Mediului, vine cu trei formule privind taxa auto: revenirea la impunerea din iulie, o taxa in functie de cat polueaza masina sau doua taxe, una de inmatriculare si una de poluare, anuala. Pana cand Executivul va lua o hotarare, Nemirschi spune ca ar vrea sa propuna suspendarea ordonantei aflate in vigoare, pentru cateva luni. Vezi, Doamne, in acest interval, colegii de cabinet ar avea timpul necesar sa analizeze ce varianta se va aplica.

Par chiar isteti membrii noului Guvern! O lalaie Read the rest of this entry »

Imi amintesc de ziua in care am votat prima oara, dupa 1989. Eram elev de scoala militara, la Sibiu. Pe 19 mai, sambata, locotenent-colonelul Suhareanu, comandantul nostru de batalion, ne-a adunat pe platoul unitatii. Ne-a dat “pe loc, repaus” si ne-a explicat, cu o voce calma, cum nu mai auzisem la el, ca a doua zi ne vom exprima, pentru prima data in viata, democratic, optiunea politica. Ne-a zis ca putem vota la orice ora vrem noi, cu ce candidat vrem noi, la sectia infiintata in sala de sport, parca, in tinuta lejera si fara ofiteri care sa ne duca “de mina”.

Apoi a inceput sa i se umfle o vena Read the rest of this entry »

Presedintele meu si al romanilor de pretutindeni, Traian Basescu, a sustinut, joi, 30 octombrie, prima sa conferinta de presa de cand a fost investit in functie. Timpii de antena in intervalul carora concetateanul in cauza a vorbit m-au facut sa ma ridic, incet-incet, de pe fotoliu. Fiecare fraza rostita de mahnitul sef al statului (deplangea, ca un tata firesc, starea natiunii) mi-a deschis o noua viziune asupra viitorului Romaniei si, implicit, al nostru, al meu.

Am (pre)simtit, in dosul vorbelor domniei sale si printre randurile pe care altii i le-au scris, grija fata de Read the rest of this entry »

Presedintele Traian Basescu a promulgat legea majorarii salariilor profesorilor cu 50%. El si-a motivat gestul spunand ca, astfel, sustine “Pactul pentru educatie”, intrucat banii in plus au fost acordati dascalilor cu conditia ca in invatamant sa se produca, in sfarsit, mult asteptata reforma. Seful statului le-a cerut, totodata, celorlalti bugetari sa-si exprime Read the rest of this entry »

Am asteptat seara de duminica mai ales pentru ca stiam ca se deschide Divertis Mall-ul renovat. Am fost cam dezamagit. Umorul prafuit - rasuflat a luat locul hazului din vremurile bune. Poante fara schepsis si personaje fara farmec. Pentru a compensa, au aparut Read the rest of this entry »

Se stie ca numai cind esti pus intr-o anumita situatie te dumiresti cum reactionezi si-ti dezvalui si masura valorii. Atunci ies la iveala, una cite una sau mai multe deodata, omenia, lasitatea, egoismul, eroismul, duplicitatea, mirlania, marinimia sau oricare alta trasatura care se ascunde intr-un om.

Sa urmarim manifestarile unui grup de indivizi, apartinind aceleiasi categorii profesionale, evidentiate intr-un caz real, petrecut ieri, in judetul Olt. Un copil care nu a invatat inca sa
vorbeasca si-a vazut aproape toata familia inghitita de flacari. Dintre toti cei aflati in casa mistuita de vilvatai, doar el a avut sansa sa scape cu viata si cu arsuri pe cam cinci la suta din trup. Vecinii, pompierii, toti au zis ca s-a nascut sub o stea norocoasa. S-au grabit sa-l urce in
ambulanta, dimpreuna cu o sora adolescenta care nu era in casa cind s-a iscat dezastrul.

O echipa a unei televiziuni cu acoperire nationala a insotit copilul care nu putea fi oprit din plinsul si urletele pe care i le stirneau durerea insuportabila. Au luat calea spre spitalul din Slatina. Lor li s-au alaturat si cite un reprezentant de la Prefectura Olt, Primaria Slatina si Protectia Copilului. Ce a urmat din momentul in care au descins in porta spitalului a fost filmat de jurnalisti. Nu e
poveste, e realitate, e o situatie de viata.

Dimpreuna cu reprezentantii celor patru institutii, copilul ars a fost purtat pret de trei dureroase sferturi de ceas intre cabinetele si etajele spitalului. Asistente si medici indrumau alaiul, din cadrul cite unei usi, de la un compartiment la altul. Nici unul nu punea mina pe copil si nici unul nu se indura sa ia friiele problemei si sa-i conduca pe oameni acolo unde ar fi trebuit sa ajunga. Reprezentantii Prefecturii, Primariei, Protectiei Copilului isi declinau fiecare calitatea, insa nici un cadru medical nu se lasa intimidat. Nici obiectivul rece al camerei de luat vederi, care retinea fiecare clipa si vorba, nu a agitat vreun spirit, nu a stirnit nici o reactie.

Cortegiul intreba pe patru-cinci voci unde trebuie sa ajunga si cine poate ajuta, copilul urla, cadrele medicale isi faceau demne datoria de indicatoare. “Cautati cabinetul… de la etajul…”, veneau prompte, precizarile. Dupa 45 de minute de perindare pe holurile spitalului, alaiul a nimerit acolo unde trebuia, iar copilul si-a capatat - imi place sa cred - alinarea suferintelor. Am redat o situatie reala, petrecuta intr-un spital din Romania, si am descris reactiile celor implicati in eveniment asa cum au fost retinute de camera de luat vederi.

In demersul meu nu am comentat nimic, nu mi-am dat cu parerea.

Imagini video gasiti la: http://www.antena1.ro/index.php?page=news&id=15890

Capul astei tarisoare, pe care fostii colegi din PD ni-l prezentau drept un voievod tradat de boieri, romanul neaos si de neinvins in bataliile politice, vizibil din oricare colt al Lumii de pe functia in care a fost cocotat, s-a gasit sa calce in picioare unul dintre simbolurile Uniunii Europene. Valorile Europei Unite sint demnitatea umana, libertatea, democratia, egalitatea, statul de drept si respectarea drepturilor omului. Iar deviza UE este “Unitate în diversitate” si reprezinta - alaturi de drapelul instelat, imnul “Oda bucuriei” si moneda euro - unul dintre simbolurile acesteia. Asta presupune ca trebuie sa cautam valorile, trasaturile etc. ce ne apropie (si sa le intelegem si acceptam pe cele care credeam ca ne despart) ca popoare unite de un interes comun. Rasismul este, evident, condamnat in toate statele membre ale Uniunii Europene. Si nu numai!

Traian Basescu este Presedintele Romaniei si este persoana publica. In afara de faptul ca se vrea “jucator”, “perfect” si neimplicat in vreun scandal de coruptie gen “flota”, casa din Mihaileanu si altele, domnia sa ar trebui sa stie ca este si omul care ne reprezinta, de la cel mai inalt nivel, pe noi, romanii, in lume. Atunci cind si-a asumat candidatura pentru Cotroceni, si-a asumat si faptul ca oricare cuvintel sau gest al sau poate fi si va fi interpretat in fel si chip de cei cu care va intra in contact, voit sau nu.

A eticheta o persoana, agasanta au ba, drept “tiganca imputita”, din pozitia de presedinte al unui stat, este un eveniment care face cel putin inconjurul UE. Daca Traian Basescu imparte populatia Romaniei pe etnii, carora le ataseaza si epitete murdare, sa ne gindim ca astfel ii percepe si pe concetatenii maghiari, lipoveni, cehi, turci, tatari etc. si, de ce nu?, chiar si pe romani. Unde mai pui ca nici nu i-a pasat ca sotia i-a atras atentia ca “asta va fi stirea…” - “Sa fie!”. La o zi dupa ce si-a dat friu liber la gura, adica ieri, Traian Basescu a iesit cu scuze publice adresate reporteritei jignite.

Exact ca-n pilda cu bunicul care batea cite un cui in usa ori de cite ori nepotul sau facea vreo gogomanie. Dupa ce tinarul s-a pus pe facut lucruri bune, cuiele au fost scoase, iar gaurile, chituite. Dar semnele au ramas…

Nu are importanta citi dintre noi au purces pentru a-l sustine sau darima pe Traian Basescu. Oricum, atit capii locali ai PSD si PRM, cit si cei ai PD si PLD sustin ca “ai lor au fost mai multi”. Realitatea s-a distins din imaginile celor doua multimi adunate in buricul “tirgului Iesilor”. Unde s-a vazut ca sustinatorii lui Traian Basescu au fost mai multi decit adversarii lor. Si, iarasi, nici aceasta evidenta nu poate fi definita ca fiind “foarte importanta”, ca doar nu au iesit in strada toti moldovenii nostri pentru a-si face publica optiunea de vot (mama, ce vreme de gratarel a fost duminica!).

Vorbele aruncate, peste gurile cascate din multime, de liderii celor doua tabre - Mircea Geoana si Traian Basescu - ne-au demonstrat ca tot nu au ajuns la capitolul “de ce-s io mai bun”. Au ramas, amindoi, la stadiul in care-si numara, unul altuia, hotii cu care se-nconjoara. Si gogomaniile. Basescu beneficiaza, totusi, de un avantaj in fata “concurentei”. Care nu-i vizibil, dar e previzibil. Liderii partidelor care sustin demiterea atipicului presedinte isi indeamna adezantii sa voteze “DA”. Probabil ca disciplinatul PSD isi va aduce la urne o mare parte dintre sustinatori. Celelalte partide din “coalitia anti-Basecu” nu au, insa, capacitatea de a se organiza in egala masura (in judet am avut ocazia sa vedem asta pe perioada tuturor campaniilor de pina acum). Asa ca… sa asteptam sa vedem care le este puterinta.

In acelasi timp, Traian Basescu nu are nevoie sa faca prea mari eforturi (oricum, sa stea locului nu-i e in fire). El beneficiaza - printre altele - de asa numita “incapatinare a investitorului”, un fenomen usor de explicat. E ca atunci cind iti iei din magazin o pereche de pantofi (sa zicem) care, la un moment dat, iti plac la nebunie ori sint la moda. Chiar daca “dupa” te string, iti fac bataturi si te obliga sa cpasesti ca pe cioburi, iar apropiatii iti spun sa renunti la ei, nu o faci. Ci te incapatinezi sa-i porti. Ce te-ndeamna la a indura atare supliciu? Gindul ca ai investit in ei, cumparindu-i, si/sau faptul ca nu vrei sa recunosti ca nu mai poti, acum, sa-i suporti. A fost alegerea ta doar! Ceva de genul acesta e posibil sa vina si in ajutorul presedintelui suspendat. Cei care au investit in el - si l-au investit in functie - vor da pe “NU” la referendum. E cam greu de crezut ca liderii politici ii vor convinge pe romanii care i-au dat votul, in 2004, lui Traian Basescu sa se “descalte” de el pe 19 mai. De buna voie sau scrisnind, cei mai multi dintre acestia vor veni la urne cu un singur gind…

Dupa un raid facut marti de colegii mei prin imprejurimile Bacaului, mi-a crescut inima de mindrie. Am aflat ca bacauanii iesiti la un gratar stropit s-au declarat hotariti sa nu lase pic de gunoi in urma lor.

Si nu au spus-o in fata oricui, ci in fata comisarilor de mediu care, insotiti de jandarmi, au vrut sa “vaza” cum pastreaza petrecaretii curatenia in zonele de agrement. Nu s-au dat amenzi, nici avertismente, ci doar saci menajeri, in care bacauanii sa adune resturile ce le vor ramine dupa distractie. Si chiar daca oamenii legii au dat peste gunoaie imprastiate ici si colo, au fost prompt informati de cei prezenti ca nu ei sint vinovati de “proaste manere”, ci “altii”, care nu au mai fost de gasit.

Oricum, unii dintre oamenii care se invirteau in jurul gratarelor au dat asigurari ca vor stringe si ce nu-i al lor. Nu simtiti un sentiment inaltator cind aflati cita dragoste de natura se ascunde in inimile bacauanilor nostri? Daca da, atunci uitati de el si reveniti cu picioarele pe pamint. Asa cum am facut, ieri, si eu, cind am aflat ce au gasit ecologistii in urma celor ce s-au “aerisit”, pe ritmuri de manele, in zi de sarbatoare (nu-i punem pe toti in aceeasi oala, dar vorbim de o “covirsitoare majoritate”).

Gabi Gritcu, seful Centrului Regional de Ecologie, ne-a spus ca a strins, in urma cu doar zece zile, o remorca de gunoaie de la coada lacului, din Serbanesti. Ieri, spre stupoarea sa, mormanul redevenise, deja, ceea ce a fost, ba chiar mai mult decit atit. Mult mai mult! Mizerie a ramas in toate locurile de agrement, in special in cele neamenajate. Insa, chiar daca nu sint pubele pentru a scapa de deseuri pe loc, e greu de crezut ca o familie produce mai multe resturi decit ceea ce si-a adus pentru consum.

Ca doar de aia se numesc “resturi”! Iar astea incap intr-un sac (eventual in pungile in care s-au aflat “delicatesele”) care poate fi pus in portbagaj. Dar trebuie sa si vrei asta sau sa-ti pese de mediu. Sau sa tremuri de teama amenzilor. La noi, acestea se ridica la maximum 20 de milioane de lei, pentru persoane fizice. L-am auzit pe un functionar public ca nu-l lasa constiinta sa aplice o asemenea sanctiune “unui amarit iesit la un gratar cu familia”.

In Occident, o amenda de mediu te “ustura” pina la lacrimi. La noi, iti dau lacrimile cind vezi ce ramine in urma “amaritilor iesiti cu familia la un gratar”. Si de-al de astia fac si copii…