O delicatesa: pastrama armeneasca
N-o s-o gasiti in magazine, nicaieri in tara, cred, pentru ca chiar am cautat asa ceva pe unde am umblat. E 
al 12-lea an in care am parte de portia mea de pastrama armeneasca. Cum? Ei bine, prietenul Gabi Sahaghian stie reteta, are condimentul secret - cemen -, care creste doar pe muntele Ararat, acolo unde se spune ca a poposit arca lui Noe, si mai are si bunavointa de a migali pret de aproape o luna la prepararea minunatiei.
Pastrama armeneasca e carne uscata “tencuita”, la propriu, cu un amestec care include si condimentul-minune - cemen - si se obtine din vita, oaie, capra sau porc (n-am mancat, inca, din carne de cal) care nu trebuie afumata, ci doar scursa, uscata foarte bine, la temperaturi scazute si in curent de aer rece, in “camasa” de condimente.
In poza mai puteti admira un borcan cu gogosari umpluti cu ghebe de la fratele Pauliuc si un vin roziu si sprinten de la tata-socru. Ne-bu-ni-e, va asigur io!
P.S.: Daca Gabi ar omologa produsul asta minunat, ar rupe piata producandu-l la scara mare. E dietetic si poate fi facut eco.
