Gregorian Bivolaru, muza astronautilor americani
Pentru ca NASA vrea sa dubleze numarul astronautilior de la bordul Statiei Spatiale
Internationale, cantitatile de hrana si apa necesare supravietuirii echipajului vor creste proportional. Spatiul de depozitare al statiei va ramane, insa, acelasi. Drept urmare, specialistii au gandit un dispozitiv care va purifica urina astronautilor si umezeala din aer si va produce apa potabila.
Bob Bardiga, inginer-sef al proiectului, le-a comunicat ziaristilor ca testarea apei obtinute din pipi de urmas al lui Gagarin a si fost facuta si ca nu exista obiectiuni in ceea ce priveste calitatea acesteia. “In afara unui gust usor de iod, lichidul este la fel de reconfortant ca orice alt tip de apa”, a dat asigurari savantul. Normal, cine-i nebunul care sa conteste performantele si utilitatea unui dispozitiv pentru realizarea caruia “Unchiul Sam” a decontat un sfert de miliard de dolari.
Asta imi aminteste de povestea care spune ca americanii au mai cheltuit, in istoria misiunilor spatiale, aproximativ un miliard de dolari pentru a inventa un dispozitiv special - pix, stilou, spuneti-i cum vreti - cu care astronautii sa poata sa-si scrie, in stare de imponderabilitate, observatiile. Rusii au luat cu ei in spatiu creioane de cateva copeici duzina. Ce-i de apreciat la yankei e ca n-au uitat de confortul echipajului largit al statiei si mai expediaza in cosmos, via naveta spatiala Endeavour, inca o buda. Ai carei pereti ar putea fi captusiti, pe linga posterele cu “iepurasii” lui Hugh Hefner, cu citeva afise cu Gregorian Bivolaru.
























