Poe Zice

Ati vazut-o la televizor pe baba aia zbarcita pe care o carau jandarmii peste apa, pe umeri, ca pe o piesa de mobilier subreda… Pe fundal, acoperita in parte de capul ei cu ochi de un albastru sters si barbie tremuranda, se vedeau un petic dintr-un perete de chirpici naruit si un varf de gard itit din valuri.

Mai erau si copiii aia pe care parintii ii strangeau langa ei. In ochii pustanilor se putea citi ca apa Siretului a capatat, de acum, un alt inteles pentru ei. Nu mai e raul in care se zbenguiau in fundul gol, ci volbura care le-a naruit caminele si le-a aratat ca mama si tata sunt, si ei, uneori, neputinciosi.

Treceti cat puteti de repede peste imaginea tanarului care, din fata casei cu etaj, se plangea ca ajutorul de la stat, “doua bidoane cu apa minerala”, e neinsemnat. Si peste povestile adevarate despre cei care au furat lopetile jandarmilor sau stateau cu mainile-n san in timp ce acestia munceau sa le salveze bunurile. Va propun sa lasam pentru mai tarziu si judecata autoritatilor care nu au intocmit hartile de risc sau comentariile asupra celor care au construit in zone inundabile ori nu si-au asigurat locuintele. Avem timp sa fim si aspri, si cinici si mai destepti decat altii.

E un moment potrivit, cred eu, sa dam o mana de ajutor. Dupa puteri, ca sa nu saracim, dar sa o facem. Conturile si locurile unde putem contribui cu ceva pentru cei pe care i-am vazut la televizor le gasim usor. Numai sa vrem!

(Foto: “ZIARUL DE BACAU”)

Presedintele Traian Basescu a spus, referindu-se la viiturile care au acoperit localitati din Moldova si Maramures, ca “lucrurile nu se rezolva cautind responsabili”. Afirmatia a facut-o alaltaieri, la Tamaseni, in judetul Neamt, si e una cu care sint intru totul de acord. Sint alte lucruri mai utile a fi facute acum, cind necazul apsa pe oameni.

Ar fi, insa, o premiera nationala ca, dupa ce ecourile inundatiilor se vor fi stins demult, chiar sa fie stabiliti, fara drept de apel, niste vinovati.

Unii presupun ca blamabili sint ucrainenii, care au dat drumul la baraje fara a ne anunta. Sau care ne-au comunicat debite mai mici decit cele pe care le-au deversat. Altii susura ca rusii au folosit o “arma meteorologica” pentru a aduce ploile care au produs inundatiile. De acuze nu fost feriti nici hidrologii nostri, care nu ar fi facut avertizarile la timp. Si invinuiri mai sint vehiculate…

Presedintele Traian Basescu, impins de umorul sau absolut… unic, a aruncat o parte din vina pe bunul Dumnezeu, care “a dat atita apa”. Si probabil ca la El se vor opri lucrurile.

Ca urmare a inundatiilor care au afectat o parte din judetul Bacau, la nivelul Episcopiei Romanului a fost constituit un comitet de urgenta, in vederea analizarii situatiei existente si a gasirii solutiilor pentru depasirea acestor momente dificile. Totodata, Biroul de Presa al Episcopiei Romanului a remis un comunicat de presa: “Ca urmare a dezastrelor provocate în judetele Neamt si Bacau, membrii Centrului Eparhial, alaturi de preotii si credinciosii Episcopiei Romanului, sint alaturi de familiile celor afectati de furia apelor, participînd cu compasiune la suferinta lor.

În acelasi timp ne rugam Bunului Dumnezeu pentru ca alte nenorociri sa nu se mai abata asupra noastra si îi îndemnam pe crestini sa nu-si piarda nadejdea în fata necazurilor, avind încredintarea, ca si în anii trecuti, ca se vor gasi resurse umane si materiale, pentru depasirea acestor grele încercari.

Din încredintarea Preasfintitului Dr. Ioachim Bacauanul, în ziua de 29 iulie, la nivelul Episcopiei Romanului, a fost constituit un comitet de urgenta, al carui presedinte a fost desemnat pr. Gherasimescu Ioan, vicar administrativ al Episcopiei Romanului. Acest comit va analiza situatia existenta si gasirea solutilor necesare ajutorarii sinistratilor.

Cunoscînd spiritul de comuniune si dragoste crestina al românilor, dovedit cu prisosinta în situatiile grele provocate de inundatiile din anii trecuti, avem nadejdea ca si de aceasta data ne vom mobiliza cu totii pentru ajutorarea semenilor nostri aflati în grele încercari în aceasta parte a Moldovei.

În acest sens, pentru ajutorarea sinistratilor din zona Bacaului si Romanului, donatiile în bani se pot depune în urmatorul cont bancar RO02RNCB0198003318260001, deschis la BCR Roman. Pentru mai multe informatii puteti suna la secretariatul Centrului Eparhial Roman: 0233744683, sau la Biroul de Presa al Episcopiei Romanului - 0234541001?, se mai arata in comunicat.

(preot Constantin GHERASIM)

Astea sunt vorbele cu care mi-a raspuns, luni seara, un bun prieten din Saucesti. Nu astepta apa la robinet, ci viitura care se apropia de gospodaria familiei sale.

Ce poti sa-i spui unui om aflat in pragul unei atare nenorociri? Unui om care stie ca nu mai are ce face, in afara de a-si lua familia si a o urca in barca pusa la dispozitie de autoritati pentru a-si transporta sotia si copiii pe “un loc mai inalt”.

Filtrate prin sticla televizorului, imaginile tragediei iti dau fiori. Disperarea oamenilor te copleseste si te simti ca un nimic. Cand vorbesti, insa, cu cineva care iti spune cum priveste luciul de apa care se apropie de el cu fiecare minut ce trece chiar esti convins ca esti un nimic in fata fortelor naturii.

Ieri dimineata, pe la zece, prietenul meu se intorsese pe insula lui, dupa ce fusese sa faca aprovizionarea. Apa minerala, adusa acasa pe un “drum” pe care apa Siretului ii ajungea pana la piept. Cu voce alba, Vasia mi-a spus ca “peisajul e ca la mare”. Are si dovada: a facut poze. Apa mai avea, totusi, putin pana la prispa lui, iar asta il facea sa spere.

Extraterestrii i-au contactat pe oameni, dar mai marii lumii ne-au ferit de a afla acest adevar. Afirmatia a fost facuta, zilele trecute, de dr. Edgar Mitchell, fost astronaut pe Apollo 14 si al saselea om care a pasit pe luna. El spune ca a stiut de vizitele alienilor pe Terra in perioada cat a lucrat la NASA.

O fi un sambure de adevar in cele sustinute de astronaut, dar o intamplare si mai stranie, petrecuta pe Luna, pare-se, in 1969, ne-a fost ascunsa inca de la primul pas facut de om pe “astrul noptii”

Coborand si ultima treapta a modulului lunar, Neil Armstrong ar fi vazut imprimate-n praful selenar urme ciudate. Acesta le-a urmat pana in gura unui crater, din a carui scobitura a aparut o aratare cu palariuta neagra si chimir. Creatura umanoida i-ar fi intins hotarata mana unui Armstrong uimit si s-ar fi prezentat: “Servus, io mi-s Ion!”. Astronautul, siderat, l-ar fi intrebat: “De unde esti tu, «Ion»?”, si, astfel, ar fi aflat ca tipul era de langa “Sibiu”. Privind iscoditor imprejur, Armstrong a vrut sa stie cu ce a venit “Ion”-ul pe luna. Iar acesta i-ar fi dezvaluit secretul dintr-o suflare: “Apai, cu branza am venit”.

Veridicitatea intamplarii este sustinuta si de un citat din lucrarea englezului John Heywood, “Proverbs”, scrisa la anul 1564, unde se spune ca “luna este alcatuita dintr-o branza verde”. În context, “verde” înseamna “nou”, pentru ca branzeturile proaspete sunt pline de gauri, asa cum este plin de cratere solul lunar.

Astazi e ziua unui prieten. Ma enerveaza sa scriu “astazi”, pentru ca textul asta l-am scris ieri. Atunci cind m-am gindit la ziua de astazi. Iar astazi nu o sa-mi mai placa ce am scris ieri, pentru ca astazi ma bat, evident, alte ginduri decat ieri.

La evenimente ca asta imi trec prin cap o gramada de ganduri. In primul rind, ma intreb de cati ani ne cunoastem, si-mi amintesc. Apoi, incerc sa determin ziua, momentul in sau din care am devenit prieteni, si nu simple cunostinte. Am o teorie proprie si subiectiva si despre acest fapt, care ma ajuta sa-mi amintesc si acel moment. Desi stiu ca clipa in care omul mi-a pasit in holul intimitatii a fost una pentru care s-a pregatit, si nu una care a venit din senin. Momentul ala, “declicul”, e pentru mine ca atunci cand deschizi o usa si privesti in doua case: a ta si a lui.

Multe vorbe mari s-au spus, se spun si se vor mai spune despre prietenie. Din nefericire, nu-s nici unul dintre marii ganditori care au filosofat pe tema data, ci doar prietenul prietenului meu.

La Multi Ani, prietenii mei!

P.S.: Azi, 26 iulie 2008, Mamutu implineste, inaintea mea - hodorogul! - 39 de veri pe care speram sa le racorim cu multe, foarte multe beri!

O norma a Uniunii Europene referitoare la calitatile legumelor si fructelor comercializate in piete duce la gunoi mii de tone de alimente. Un ciorchine de struguri mare si bogat in boabe iti fura ochii si da drumul la apa in gura. Ei bine, ciorchinele asta nu trebuie sa depaseasca in greutate un kilogram, pentru a nu fi interzis de la vinzare. E doar una dintre multele aberatii cu care ne bombardeaza Uniunea Europeana ca noi membri ai “marii familii”.

Printre altele, morcovii nu trebuie sa fie bifurcati, iar bananele trebuie sa aiba o lungime de minimum 14 centimetri. Bine ca fructului tropical ii este permis sa-si pastreze forma de semiluna. Pentru ca, mai putin norocosului castravete autohton ii este interzis accesul pe taraba daca are o curbura mai mare de un grad. Urmatoarea miscare inteligenta ar fi numararea boabelor de pe stiulete pentru ca bine la sanatate fac doar papusoii cu numar par de graunte.

Ma intreb cu ce imi poate atenta la sanatate un castravecior nitelus strimb sau o mindrete de ciorchine de struguri de peste un kilogram. Sintem invitati sa facem fite de “europeni”, in timp ce in tarile Lumii a Treia oamenii hapaie si muste, numai sa nu moara de foame.

“Barbatilor le plac femeile plinute. (…) Sariti pe cozonac, sariti pe chiftelute!”, sunt versuri dintr-un scheci al Stelei Popescu pe care l-am auzit acum 15 - 20 de ani. Vioaia actrita lansa un indemn care desena un zambet sceptic pe fetele doamnelor si domnisoarelor. Cum sa fie asa, cand, se stie, barbatii nu-si mai dezlipesc ochii de pe imaginele cu fotomodele? Read the rest of this entry »

Pe principiul “iarna car si vara sanie”, ieri m-am apucat sa ma interesez cat m-ar costa o pereche de cauciucuri pentru lunile cu zapada. Primul lucru care mi-a dat prin cap a fost sa intru pe internet, sa vad cu cat pot cumpara “online” anvelopele dorite. Astfel, avantajul e ca pachetul iti vine acolo unde il comanzi si nu mai bati magazinele.

Am constatat ca site-urile specializate iti vin in intampinare cu toate detaliile despre cauciucurile pe care le au la vanzare. Fotografia anvelopei cu explicatii privind profilul acesteia, testele la care a fost supusa si rezultatele pe care le-a obtinut, ba chiar si adrese de service-uri auto din localitatea ta de domiciliu, unde poti sa faci schimbul vara-iarna - toate le gasesti pe site-uri. Si, nu in ultimul rand, preturile pentru fiecare model si tip, cu TVA si transport la adresa dorita incluse.

Toate bune, insa mi-a venit, asa, intr-o doara, sa ma uit si pe site-uri care presteaza aceleasi servicii in strainatate. Inca o data, m-am convins ca traim intr-o tara in care ne furam unii pe altii cat incape. Pe un site din Marea Britanie - una dintre tarile cele mai scumpe din lume - am gasit o oferta similiara - “geamana”, as putea spune - cu cea a dealer-ilor din Romania. Unde, ce sa vezi, aceleasi anvelope costau mai putin decat cele vandute de ai nostri “comersanti”.

Un exemplu: Michelin Alpin A3 165/70 R14 81T NEU, la “doar 242,10 lei” - in Romania; Michelin Alpin A3 165/70 R14 81T NEW - £ 47.70 (adica 214,8 lei, la cursul lira sterilna - leu de ieri). Diferenta: 27,3 lei, adica 7,64 de euroi sau 6,06 lire sterline in favoarea fiilor Albionului.

Concluzia: traim mai bine decat englezii! Sau suntem “doar” tratati drept “fraierii Europei”. Chiar de ai nostri.

Blonda care stie sa dea la iveala din manecuta biletele exerseaza acum o miscare noua: “smuls-aruncat de pedelisti (la ordin) din partid”. I s-a facut rost si de un teren de joaca, aparent generos, respectiv organizatia municipala Constanta a unui partidulet. Pentru a fi luata in serios, duduia s-a pus fuga-fuguta pe treaba.

A infierat, a taiat si a spanzurat in randul celor pe care chiar ea i-a coordonat de la “centru”, printre altii. E firesc sa te intrebi de ce nu si-a facut si o sanatoasa autocritica, asa cum era la moda inainte de ‘89. Probabil, pentru ca in anii aceia varsta nu a ajutat-o sa ajunga membru al conducerii pcr si nu se pricepe si la asta.

In ajutorul ei a sarit chiar seful-trompetica, taman de la Cluj. Care a subliniat, raspicat, dupa cum i-a dictat sforarul al mare, ca blonda are tot sprijinul conducerii de partid (si de stat).

Insa, nimic nu pare sa ii sperie pe contestatarii de la malul marii demisi de mandra parasutata de la Bucuresti. Nici ta-ra-ra-ul lui Miluta, nici scuturatul din cap al Lenutei. Ceea ce poate insemna ca “manuitorul de marionete” ramane, pe zi ce trece, cu din ce in ce mai putine sfori in mana.
Si povestea nu s-a terminat, inca.